Orasul Sulina

Sulina, cea mai estica asezare din Romania, a fost atestata documentar in anul 945, in timpul Imperiului Bizantin. Primele denumiri ale localitatii au fost Selina, Sollina, Salina sau Seline.

La mijlocul anilor 1800, Sulina era un satuc plin de pescari si pirati raufacatori care pradau corabiile ce incercau sa intre pe acest brat.

In 1854, Sulina a fost bombardata si a disparut total ca asezare.

Doi ani mai tarziu, in 1856, s-a infiintat Comisia Europena a Dunarii, care si-a desfasurat o mare parte a activitatii sale la Sulina, si a determinat transformarea asezarii intr-un oras infloritor, bazat pe comert si navigatie.

Au aparut cladiri noi, solide, cu etaj, si a inceput construirea canalului Sulina si a unui santier naval unde se construiau nave si se reparau cargouri.

Pentru rezolvarea problemelor comerciale, in 1900, s-au construit 9 agentii consulare din tari precum Anglia, Belgia, Austria, Danemarca, Olanda, Rusia sau Turcia.

De asemenea, s-au ridicat aici un cazino, o semiprefectura, Palatul Comisiunii, un hotel, 1186 de case, 154 de pravalii, 3 mori, 4 tipografii, un teatru cu 300 de locuri, biserici si scoli pentru 27 de nationalitati.

La Sulina convietuiau greci, romani, rusi, armeni, turci, austro-ungari, evrei, albanezi, germani, italieni, bulgari, englezi, polonezi etc. In aceasta perioada, Sulina era considerat cel mai cosmopolit oras din lume.

A fost ridicata si o scoala in limba romana, dar mult mai tarziu. In aceasta perioada, cei mai multi locuitori ai Sulinei erau greci, iar limba oficiala era franceza. Astazi, mai locuiesc aici aproximativ 200 de greci.

Pe langa spitalul Comisiei Europene, au fost construite si carantine. Carantina de nave si carantina pe uscat. Astfel, s-a evitat extinderea unor molime care veneau aici din toate colturile lumii.

Pamantul era foarte scump, de aceea casele erau lipite una de alta. La parter aveau pravalii si la etaj locuinta.

Au mai ramas in picioare cateva case grecesti, ridicate in perioada interbelica, cand aici locuia o comunitate de greci extinsa, care controla comertul din Sulina.

Partea de sus a caselor era placata cu lemn, in timp ce partea de jos, unde deschideau pravalii, era construita din piatra.

Desi multi ani, limba oficiala era franceza, pe strazi se vorbea greceste, grecii fiind majoritari.

Farul din Sulina

Farul avea rol de orientare a navelor de pe mare catre gurile Dunarii, pe timp de noapte.

A fost construit in anul 1745 de catre turci, din material lemnos, in spatele farului fiind malul marii.

In 1870, Comisia Europeana a Dunarii l-a reconstruit din materiale solide de constructie, la o inaltime de 21 de metri.

Lumina fixa, alba, fiind vizibila de la o distanta de 15 mile marine, aproximativ 30 de kilometri de jur imprejurul farului.

A functionat pana la 1984, cand s-au finalizat lucrarile de constructie ale digului si ale farului cel nou.

Cimitirul din Sulina

Pietrele funerare sunt o adevarata lectie de istorie, iar epitafurile spun povestile celor care si-au gasit sfarsitul aici.

Cimitirul din Sulina este locul ideal unde sa te lasi cuprins de farmecul legendelor ce dau culoare unui trecut cu iz cosmopolit. Istoria se impleteste cu povesti cu pirati, printese si indragostiti care sfarsesc tragic.

In timpul Primului Razboi Mondial, o mare parte dintre constructiile orasului au fost distruse. Dupa 1920, localitatea se reface rapid, atat din punct de vedere economic, cat si urbanistic.

In cel de-al Doilea Razboi Mondial, Sulina a fost puternic bombardata. Dupa razboi, activitatile comerciale s-au restrans, iar mare parte din populatia refugiata nu s-a mai intors.